Vorbim despre Odiseea lui Homer? Din păcate, nu. E călătoria care străbate stările și emoțiile trezite de ceea ce le iese în calea omuleților curajoși ai Studio-ului. Ca în orice basm, cifra trei este una magică, așa că după cele trei luni de ucenicie în fortăreața Education Studio, au ieșit în lumina reflectoarelor cei mai talentați poeți, pictori, gânditori și comedianți.
Această ediție a fost una specială pentru mine deoarece m-am numărat printre artiștii care au fost în lumina reflectoarelor. Sufletul mi-a crescut când m-am văzut pe scenă cu companionii mei. Cele trei luni au trecut cât ai clipi, ieri analizam șosețelele colorate stând în cercul perfect (sau cel puțin Maria ne făcea să ne simțim bine cu simțul geometric, hope not) de la Studio, azi purtăm încălțări și perechile de ochi ce ne urmăresc s-au înmulțit.
Maria și Diana fac o scurtă introducere despre Studio, despre ce facem noi, mai o glumă, mai o măslină și uite așa în ordinea numerelor de pe tricouri au urcat artiștii. Îmi place să zic că nu am mers cu mâna goală, share is care, am luat bilețelele cu noi și cu ocazia asta ne-au mai cunoscut și spectatorii.
Fiecare moment a fost special în felul lui, dar ce m-a atins cu adevărat a fost bucuria de a fi alături de ei și a vedea cât de frumos oamenii ăștia au crescut în trei luni de zile. La început am văzut multă curiozitate, nesiguranță, frică de necunoscut, încredere, vulnerabilitate care acum pe scenă au fost sursa de inspirație pentru momentele autentice ce au urmat.
Mi-a plăcut foarte mult asocierea stărilor cu genurile muzicale, unde de multe ori mă regăsesc, cum zice autorul care: “ trece de la Lana del Rey la Rebelde”. Mi-a atras atenția la un moment dat, o floarea-soarelui pusă în această hărmălaie stări. Poate ar trebui ca noi să ne vedem ca o floarea-soarelui care stă dreaptă și neclintită în fața furtunilor și vânturilor care trec deasupra noastră? Să ne mai luăm un moment de respiro când se lasă seară și nu ne vede nimeni?
Momentul de pictură a fost plin de emoții și pasiune, din clipa în care pictorul a pus degetul pe canvas, nu a mai existat public sau lumini orbitoare în jurul lui. Nu au mai existat emoții, ci doar culori împrăștiate într-un stil aranjat pe canvas.
Poetul nostru ne-a delectat cu o plimbare prin pădurea vieții. Ne-a prezentat setea de a te conecta cu natura pentru a de a redescoperi simplitatea vieții. În aceeași notă, a recitat versuri despre secretul care tăinuie în grădina fiecăruia, acela este iubirea. “Un construct subiectiv” nu se poate exprima în cuvinte, ci doar simți.
Încă un moment “wow” a fost comediantul care ne-a surprins pe toți cu umorul fin împletit cu călătoria prin viață a unui om asociată cu o Dacia 1310 veche urcând Transfăgărășanul. O descriere mai bună nici nu se putea, jos pălăria.
Cuvintele sunt de prisos când când vine vorba de o încheiere, dar e necesară pentru a realiza cât de departe am ajuns deoarece am avut oamenii potriviți lângă noi oferindu-ne sprijin și având încredere că vom reuși.
Comments